Serbările naționale de la Mănăstirea Putna

În șirul manifestărilor identitar-naționale de la Putna va urma Serbarea de la 1904, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Ștefan cel Mare. Pentru aceasta, în România s‑au făcut pregătiri speciale, fiind organizate în toată țara ample manifestări. Cel care a coordonat aceste manifestări a fost marele pedagog Spiru Haret, pe atunci ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor.

În cadrul pregătirilor, pictorul Costin Petrescu a pictat în ulei pe pânză chipul voievodului, inspirându‑se din miniatura votivă a Tetraevanghelului din 1473, redescoperit de Episcopul Melchisedec Ștefănescu în 1881, la Cernăuți. Acest portret a fost răspândit în întreaga țară, fiind folosit asemenea unei icoane. Tot pentru această aniversare, N. Iorga publică lucrarea de popularizare Istoria lui Ștefan cel Mare, povestită neamului românesc. În cadrul Academiei Române, președintele Ioan Kalinderu a ținut un discurs în memoria domnitorului, iar Iorga a prezentat comunicarea „Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Mitropolia Ardealului”.

Inițiativa unei Serbări la Putna au avut‑o studenții români aflați la studii în Budapesta. Ei au luat legătura cu studenții din Cernăuți, iar aceștia s‑au organizat într‑un Comitet central executiv, avându‑l ca președinte pe George Tofan, și au publicat un Apel către studenții români din capitalele europene.

Au sosit delegații societăților studențești din București, Iași, Paris, Viena, München. Ohrana (poliția secretă din Rusia) a interzis prezența românilor din Basarabia la Putna, situația fiind asemănătoare și în cazul studențimii românești transilvănene aflate la Budapesta. În zorii zilei se aflau la Putna peste 20.000 de români. Liturghia a fost săvârșită de un sobor condus de Mitropolitul Bucovinei, Vladimir de Repta. Coroanele închinate voievodului au fost primite de către starețul Teofil Patraș și de Iancu, cavaler de Flondor. Istoricul Dimitrie Onciul a rostit discursul festiv: „Măreață Umbră, revarsă lumina ta asupra noastră și asupra neamului tău întreg și spre faptele iubirii de țară, ale iubirii de neam, ale iubirii de lege, virtuți prin care tu strălucești în veacuri, îndreaptă și unește cugetele noastre!” După masa festivă, miile de participanți au cântat Deșteaptă‑te, române! și Tricolorul.

Serbarea din 1926 s-a organizat pentru a aniversa  50 de ani de la Serbarea din 1871. Pentru că anul 1921 nu a fost prielnic unui astfel de eveniment, inițiatorii, membrii Cercului studențesc „Arboroasa” din Cernăuți, au fost nevoiți să amâne până în anul 1926. Serbarea s‑a desfășurat sub înaltul patronaj al Alteței Sale Regale, Principesa Ileana. Pe 8 august, aceasta a fost întâmpinată în fața mănăstirii de către Mitropolitul Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc, și de către soborul mănăstirii, în frunte cu starețul Grigore Volcinschi. S‑a slujit un parastas pentru domnitorii Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul și pentru Mihai Eminescu. La ora 16, a fost inaugurat bustul poetului, care până astăzi se află în incinta mănăstirii. Principesa Ileana a dezvelit bustul, acoperit cu un drapel național și, astfel, „ne apare înaintea ochilor, aevea Eminescu, pare că ar fi voit să ne vorbească”, cum consemnează un reporter al vremii. Au urmat discursurile unor personalități, dintre care amintim pe Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Teodosie Popescu (președintele Comitetului aranjator, student la Facultatea de Teologie din Cernăuți).

Serbarea din 1957 a fost menită să aniverseze 500 de ani de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ștefan cel Mare. În 1956, câțiva studenți din centrul universitar Iași proiectează o serie de manifestări la Iași și la Putna. Conducătorii grupului de acțiune au fost Alexandru Zub, student la Istorie, și Aurelian Popescu, student la Filologie.

La Putna, starețul Dosoftei Murariu va ține o strânsă legătură cu studenții, sperând la o reiterare a Serbărilor din 1871, 1904 și 1926. Dar Securitatea opinează că organizatorii, „apreciind posibilitatea extinderii contrarevoluției din Ungaria și în țara noastră”, vor să imprime serbării un caracter profund „șovin, să incite spiritele studenților și în general ale participanților la această sărbătoare și astfel să o transforme într‑o acțiune antistatală”.

În ziua de 12 aprilie 1957, este săvârșită la Putna o slujbă de pomenire a voievodului, orice eveniment de anvergură fiind evitat de către autorități.

În iulie 1958, Tribunalul Militar îi condamnă pe Alexandru Zub, Dumitru Vacariu, Aurelian Popescu și Mihalache Brudiu la pedepse cuprinse între 8 și 10 ani de temniță grea „pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale” și „ură împotriva U.R.S.S.”. Se dovedea, încă o dată, că drumul spre Putna este „un itinerar către sinele culturii noastre și către sinele ființei românești, semănat uneori cu sacrificii”.

Serbarea din 1966 a fost prilejuită de împlinirea a 500 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna. Serbarea religioasă în cinstea lui Ștefan cel Mare a început în dimineața zilei de duminică, 3 iulie 1966, în prezența a mii de credincioși, când „la bătaia clopotului din turnul cel vechi, s‑a deschis ceremonia tradițională, prin cortegiul de clerici și prelați ai tuturor mănăstirilor Moldovei”. A urmat slujba de pomenire a voievodului. Apoi Mitropolitul Iustin a ținut un cuvânt de învățătură. Presa nu a oferit aproape nicio relatare; nu există date privind prezența unor oficiali din partea statului. În duminica următoare, pe 10 iulie 1966, s‑a desfășurat aniversarea a 500 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, cu participarea a numeroase oficialități de stat. Evenimentul acesta a fost amplu reflectat în presă. Un reporter al vremii prezintă astfel mediul sărbătoresc al zilei: „Localitățile sunt pline de lume… în fața porților meșteșugit încrustate cu motive populare, sclipesc costume ale mândrului port bucovinean… La intersecții, indicatoarele arată sensul unic al circulației acestui uriaș fluviu: Putna”. O mare adunare populară este organizată pe platoul din fața mănăstirii, încheiată cu un Simpozion, în care s‑a evidențiat personalitatea lui Ștefan cel Mare și înfăptuirile sale pe plan cultural. Jubileul s‑a încheiat seara, când au fost aprinse cinci focuri uriașe, simbolizând cei 500 de ani de la întemeierea mănăstirii.

Serbarea a început pe 29 iunie prin Sfânta Liturghie de sărbătoarea Sfinților Apostoli, la Cetatea de Scaun a Sucevei. A urmat pelerinajul întreprins până la Putna de un mare grup de studenți și tineri care au purtat icoana Adormirii Sfântului Ștefan. Pelerinajul a fost organizat de Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români și de Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români.

În zorii zilei de 2 iulie 2004, „în straie de sărbătoare, tinerii din ASCOR și ceilalți pelerini care li s‑au alăturat, acum în jur de 600, îl întâmpină pe Arhipăstorul locului în satul Vicovul de Sus – Bivolărie și împreună pornesc pe jos spre Putna… Buciume și cântări vestesc sosirea lor”.

La Sfânta Liturghie, Părintele Patriarh Teoctist a slujit alături de Preafericitul Părinte Sava, Mitropolit al Varșoviei și al întregii Polonii, Înaltpreasfințitul Părinte Ghenadios, Mitropolit de Sasima, delegatul Patriarhiei Ecumenice, și alți 32 de arhierei români, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. Au fost în total 154 de slujitori, printre care și clerici din Basarabia și nordul Bucovinei.

La ora 23, torțe ale recunoștinței, purtate de studenții participanți la pelerinaj, s-au aprins pe Dealul Crucii, luminând întreaga zonă cu numele „ȘTEFAN” și deasupra acestuia o cruce.

În 2011, la inițiativa profesorului Dumitru Daba de la Universitatea Politehnică din Timișoara, Liga Studenților Români din Străinătate, avându‑l ca președinte pe Sebastian Burduja, a organizat Congresul România Jună, pentru a marca împlinirea a 140 de ani de la Primul congres al Studenților Români, desfășurat la Putna. Congresul a fost precedat de Forumul România Jună, organizat de LSRS cu sprijinul Băncii Naționale a României, în perioada 12–14 august 2011, la București. La eveniment au participat peste 300 de studenți și absolvenți români din țară și din străinătate, alături de specialiști români consacrați.

După prezentarea, pe 14 august, a concluziilor Forumului, o parte dintre participanți s‑au îndreptat în aceeași noapte spre Putna pentru sărbătorirea evenimentului de la 1871. Au ajuns dis‑de‑dimineață și, după ce au participat la Sfânta Liturghie alături de miile de pelerini veniți pentru a o cinsti pe Maica Domnului, în jurul orei 15 au revenit în incinta mănăstirii pentru Congresul România Jună. Alături de tinerii veniți special pentru eveniment au fost prezenți Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și părinții mănăstirii.

Cu acest prilej, s‑a montat pe zidul mănăstirii o plachetă comemorativă, cu inscripția: „Astăzi, la 140 de ani de la primul Congres al tinerilor români de pretutindeni, punem la Putna pecete peste veacuri spiritului unificator, ideilor înnoitoare și dragostei de țară. Fie ca exemplul înaintașilor noștri să reprezinte îndemn pentru noi toți de a contribui la edificarea viitorului patriei. Înainte! Împreună! Liga Studenților Români din Străinătate, Sfânta Mănăstire Putna, 15 august 2011.”