Apărarea firescului într-o lume în continuă schimbare
Premiul I la Concursul de Creație literară, Secțiunea „Eseu”, categoria de vârstă: 22-35 de ani
De cele mai multe ori, conștientizăm treptat importanța identității noastre ca români, iar acest lucru se întâmplă după ce trecem printr-un parcurs care, odată început, ne poate determina de fapt să ne întoarcem la ce este mai simplu. Simplitatea, ceea ce este esențial, decantat, este adesea rezultatul unui proces complex. Uitându-ne în jur, simplitatea se regăsește, mai vizibilă sau mai deghizată, în toate aspectele vieții noastre – în lucrurile mărunte care ne aduc bucurie zi de zi, în valorile și scopurile noastre, în hrana pe care o mâncăm sau în deciziile pe care le luăm. Chiar și atunci când lucrurile necesită efort, implicare, răbdare și par a ne copleși, ele posedă o esență a lor, la care trebuie să ajungem. De aceea, este important să ne cultivăm atenția cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să ne instruim intuiția și să fim capabili să vedem atât panorama, cât și detaliile unui lucru, toate fațetele, precum atunci când privim un pahar de cristal. Tot așa se întâmplă și cu apartenența noastră la o comunitate, la un ansamblu de tradiții. Fără a realiza mereu acest lucru, a fi român este o parte integrantă din noi și influențează modul în care simțim și în care ne raportăm la lume.
De ce ar presupune acest fapt firesc de a fi român o doză de curaj și chiar de putere? Pe fondul progresului global care a avut loc în ultimele decenii în întreaga lume și la care am fost și noi martori, varietatea de avantaje de care ne bucurăm este însoțită și de o transformare a modului de trai. În ciuda beneficiilor vizibile, asistăm la răsturnări de valori, ne confruntăm cu un ritm de viață cu mult accelerat, care își pune amprenta pe modul în care ne organizăm, luăm decizii zilnice, interacționăm și, până la urmă, trăim. Toate acestea se întâmplă treptat, ceea ce nu permite întotdeauna înțelegerea întregului context și dimensiunile acestui fenomen. Putem face față acestor provocări, întâi de toate, prin a alege să nu ne abatem de la reperele noastre. Desigur, este înțelept să dispunem de adaptabilitate, pentru a putea să rezistăm și să înaintăm lin spre viitor, dar în același timp avem nevoie de stabilitatea care ne ajută să avem o judecată dreaptă, să nu ne lăsăm influențați în mod greșit, să nu fim vulnerabili. În plus, această statornicie ne sprijină în a ne exersa calmul și răbdarea, întrucât reprezintă o fundație de siguranță la care ne putem întoarce pentru a ne limpezi gândurile. Prin urmare, ar trebui să fim, într-adevăr, precum un copac cu ramuri suficient de flexibile, care nu se lasă frânte de vânt, dar, în același timp, cu rădăcini puternice pentru a ține piept timpului.
În sfera reperelor ar trebui să regăsim apelul la trecutul nostru, la istorie, cultură și tradiții. Cunoașterea acestora este esențială pentru înțelegerea lumii și a locului nostru în ea. Studiul asiduu pe durata întregii vieți nu ar fi, poate, suficient pentru a epuiza toate datele și informațiile pe care le avem astăzi atât de accesibile cu privire la aceste aspecte. Cu toate acestea, scopul este, întâi de toate, înțelegerea, sesizarea conexiunilor dintre ceea ce a fost, este și va fi, și asumarea că, prin ceea ce știm și cunoaștem și prin propriul nostru fel de a fi, cu particularitățile de rigoare, putem să construim ceva durabil, în care să credem și care să ne reprezinte. Însuși ansamblul de tradiții, cântece populare, creații literare, motive folclorice, alături de valoroasa limbă română, asupra cărora atenția se îndreaptă în timpul unui curs academic, a unei expoziții tematice sau a unei sărbători, mai mult decât în viața cotidiană, reprezintă o dovadă vie, atemporală, aducătoare de bucurie, a amprentei specificului românesc, care s-a răspândit în toate aspectele vieții noastre.
Faptul că astăzi acest lucru nu mai este valabil pe deplin este mai degrabă o carență a gândirii noastre ca popor. O carență care poate fi înțeleasă, dar, în același timp, care este motivul și scuza pentru care nu mai acordăm considerația cuvenită acestor lucruri? Mi-am dat seama că lipsa de timp și de disponibilitate nu numai că nu funcționează, însă nu ne aduce niciun folos, iar acest lucru este valabil și la nivel general. Iar aparentul folos de moment, falsul confort în gândire și acțiune, este o iluzie sau o sabotare. Dorința de a proteja, de a duce mai departe sau de a fi mai bun, toate acestea nu mai pot fi amânate pentru dăți viitoare, întrucât sunt lucruri esențiale, care trebuie să ne acompanieze întotdeauna și pe care să le resimțim ca pe îndatoriri dezirabile, iar nu sarcini irealizabile.
Cunoașterea istoriei, a culturii, a tradițiilor, a specificului nostru și a tot ce a precedat existența noastră aici, pot părea chestiuni legate de un ideal spre care nu se mai tinde sau pentru care, încă o dată, nu se mai găsește disponibilitate. Totuși, ceea ce ne propunem să facem devine mai ușor când deja am ieșit din acea zonă de imaginație și de proiecție abstractă, care jonglează cu ideea de „nu se poate” sau „nu se poate acum”. Iar primul pas spre direcția dorită, odată făcut, poate reprezenta deja începutul unui firesc. Întrucât este natural să ne situăm pe noi în lumea din care facem parte și care ne-a modelat încă de când am descoperit-o. Un popor este o micro-lume de care aparținem și care păstrează pentru noi secrete pe care încă le descoperim, dacă știm să le căutăm și să ne întoarcem de asemenea în interiorul nostru, pentru a analiza cum se reflectă în noi tot ceea ce ne înconjoară.
Despre români s-au spus multe lucruri apreciative și frumoase de-a lungul timpului, dar, ceea ce contează în prezent este ca fiecare dintre noi să fie dispus să apere valori precum bunătatea, răbdarea, perseverența, disponibilitatea, înțelegerea față de cei din jur, din poziția de Om, dar și de Român. Nu vom avea întotdeauna curaj și putere, uneori vom fi slabi și poate ne vom lăsa afectați de acest lucru. Ceea ce contează însă, este să mergem mereu înainte, dar să fim dispuși să facem un pas în spate atunci când acest lucru ne poate ajuta să ne păstrăm echilibrul de care avem atât de multă nevoie. În fiecare zi putem face o alegere și depinde de noi să înțelegem ce ne dorim și, nu în ultimul rând, să prețuim unicitatea și darurile pe care le avem prin apartenența noastră la poporul român.