Idealurile României de ieri și de azi

Mențiune la Concursul de Creație literară, Secțiunea „Eseuri”, categoria de vârstă: liceeni

De-a lungul istoriei, românii au avut mai multe idealuri. Dintre acestea cele mai importante au fost cele de unitate și de libertate. Aceste două mari năzuințe ale poporului român de cele mai multe ori nu s-au manifestat separat, ci împreună, împletindu-se una cu cealaltă. O prefigurare importantă a acestor două idealuri a fost Unirea de la 1600 realizată de voievodul Mihai Viteazul. În secolul al XIX-lea s-au împlinit ambele, cel de unitate prin Unirea Moldovei cu Țara Românească în 1859, iar cel de libertate prin Războiul de Independență din 1877–1878, când statul român s-a eliberat de sub suzeranitatea otomană. În 1918 „s-a pus ultima piatră unghiulară în edificiul României depline”, cum frumos spunea Î.P.S. Irineu de Alba-Iulia, împlinindu-se atât idealul de libertate, când Transilvania și Bucovina s-au eliberat de sub stăpânirea austro-ungară, iar Basarabia de sub stăpânirea rusească, cât și cel de unire, când toate provinciile țării s-au unit și au format „România dodoloață”. Alte manifestări ale acestor năzuințe au fost adunările inteleghenției românești, cum ar fi Serbarea de la Putna, de la care anul acesta se împlinește un veac și jumătate.

În opinia mea idealurile României de astăzi ar trebui să fie o combinație între idealurile României de ieri și unele noi.

Dintre cele ale României de ieri ar trebui să le luăm, în primul rând, pe cele de unitate și de libertate. Idealul de unitate ar trebui îndeplinit prin unirea în credința într-unul Domn Iisus Hristos, sub cupola Sfintei Biserici, o unire ce, odată înfăptuită cu greu, nu se va mai putea destrăma. Acest ideal ar mai trebui împlinit prin redescoperirea a ceea ce înseamnă iubirea frățească, compasiunea și dărnicia creștinească. Aceste valori ne-ar ajuta să nu ne mai urâm și să ne dăm seama că toți suntem egali și trebuie să ne comportăm unii cu ceilalți ca atare, înțelegând că fiecare ajută în felul său, ca întregul mecanism, care este societatea, să funcționeze.

Înțelesul idealului de libertate din zilele noastre este diferit de cel din trecut, dar este la fel de important pentru a clădii cu succes viitorul. Din nefericire, astăzi majoritatea oamenilor nu mai înțeleg ce e libertatea și o confundă de multe ori cu libertinajul, care, încetul cu încetul, va distruge spiritul acestei națiuni. Pentru a îndeplini adevăratul ideal de libertate, trebuie să ne eliberăm de concepția că, pentru a avea o țară dezvoltată, trebuie să renunțăm la valorile creștinești și la cele ale bunei cuviințe care, timp de veacuri, ne-au guvernat viața și care, împreună cu istoria națională, ne-au ajutat să fim demni. Mulți oameni contemporani nu înțeleg că pentru a-ți face un cămin trainic și modern dintr-unul șubred și vechi, nu trebuie să arunci toate lucrurile vechi, ci doar să le înlocuiești pe cele care trebuie cu adevărat schimbate.

Un ideal pe care românii ar trebui să-l aibă este acela de a își redescoperi identitatea națională. Aceasta înseamnă să-și (re)descopere istoria, pe care fiecare român în parte și singur ar trebui să o cerceteze, citind lucrări de specialitate cât mai variate, pentru ca fiecare să-și își formeze propria părere, astfel evitându-se extremele în care unii se avântă. De multe ori, mai ales când vine vorba de conducătorii pe care i-am avut de-a lungul istoriei, unii văd doar defectele și greșelile, ignorând complet realizările acestora, alții le exagerează calitățile, lucru specific perioadei comuniste. O altă parte a identității naționale este credința strămoșească pe care, din nefericire, mulți au uitat-o, fie lepădându-se complet de orice fel de credință religioasă, fie alegând să se convertească la alte religii. Redescoperirea credinței strămoșești nu înseamnă doar întoarcerea la credința ortodoxă, ci și redescoperirea obiceiurilor religioase tradiționale ale poporului român.

Dar cine oare este chemat să împlinească aceste idealuri? În opinia mea, această sarcină îi revine tinerei generații. Misiunea de a îndeplini aceste năzuințe nu este una deloc ușoară, deoarece presupune să deschizi ochii și să schimbi mentalități și concepții greșite, împietrite în mințile unora. Vom realiza această doar cu ajutorul Atotmilostivului Dumnezeu, pentru că doar sub oblăduirea divinității această țară va deveni țara visurilor noastre. Tinerii zilelor noastre trebuie să fie curajoși să îndeplinească această misiune, pentru că mulți li se vor împotrivi, dar trebuie să ia exemplul celor trei tineri din Babilon, care cu credință au călcat văpaia cuptorului.

 „Tineri și tinere de pretutindeni ascultați și declarați cu tărie! Pământul vă aparține în deplinătatea lui. Fiți buni, dar aprigi. Sunteți mai necesari ca oricând. Îmbrăcați mantia schimbării, căci a sosit vremea voastră”(Winston Churchill).