Dacă o generație poate avea un merit…
La elogiile lui Dimitrie Brătianu pentru inițiativa Serbării de la Putna, Mihai Eminescu răspunde că serbarea și ținta ei – unitatea românilor – sunt expresia sufletului poporului.
Dacă o generație poate avea un merit, e acela de a fi un credincios agent al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care îl ocupă în înlănțuirea timpilor. Și istoria lumii cugetă, deși încet, însă sigur și just: istoria omenirii e desfășurarea cugetării lui Dumnezeu. Numai expresia exterioară, numai formularea cugetării și a faptei constituie meritul individului ori al generației. Ideea internă a amândurora e latentă în timp, e rezultatul unui lanț întreg de cauze, rezultatul ce atârnă mult mai puțin de voința celor prezenți decât de a celor trecuți.
Dacă serbarea întru memoria lui Ștefan va avea însemnătate, aceea va fi o dovadă mai mult că ea a fost cuprinsă în sufletul poporului românesc și s-a realizat pentru că a trebuit să se realizeze. Dacă, însă, va trece neînsemnată, atunci va fi o dovadă cum că a fost expresiunea unor voințe individuale, necrescute din sâmburele ideilor prezentului.
E o axiomă a istoriei că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale și tot ce e rău e produsul celei individuale. De aceea, meritul nostru va consta numai în formularea ideilor și trebuințelor existente ale poporului, nu în crearea altora. Ne vom lăsa îndreptați de cugetarea și trebuințele poporului nostru, nu de ale noastre proprii, receptate poate de la străini. Ne vom lăsa conduși de curentul ideilor națiunii și nu vom pretinde rolul de a conduce noi prin ideile noastre individuale.
Cernăuți, 3/15 august 1871
Pentru comitet: Mihai Eminescu,
Pamfil Dan
Ștefan cel Mare ieșind din mormânt, pictură în centrul Flamurei tricolore a Școlii „Belle Arte” din Iași, așezată pe mormântul Sfântului Ștefan cel Mare la Serbarea din 1871. Inscripția „Amor de patrie și lege” unește două date inscripționate: anul considerat în epocă drept anul sfințirii mănăstirii, 1470, cu anul 1859, cel al Unirii dintre Țara Românească și Moldova
După Serbarea din 1871, în incinta mănăstirii a fost ridicată o cruce cu inscripțiile: „Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa. Evanghelia de la Matei, cap. 13, vers. 31”, o poezie dedicată Sfântului Ștefan cel Mare, încheiată cu îndemnul „Precum în cuget și simțire/Uniți-vă și-n Dumnezeire” și „Cruce monumentală zidită cu cheltuiala preacuviosului arhimandrit și egumen al Sfintei Monastiri Putna Arcadie Ciupercovici, cu ocaziunea serbării jubileului de 400 ani aranjat de junimea română în memoria eroului Ștefan cel Mare, la 15 august 1871”
