Născut în Șiria, Arad, Ioan Slavici este cel care a controlat numeroase detalii practice ale pregătirii Serbării de la Putna și, mai ales, a condus demersurile la fața locului, în zilele Serbării.

Ajuns în 1869 la Viena, ca student și militar, a reușit, împreună cu Eminescu, să determine cele două societăți ale studenților români să se unească, fiind ales președinte al noii asociații România Jună. A fost secretar, apoi președinte al Comitetului central de la Viena.

În calitate de președinte al Comitetului de organizare de la Putna, a deschis serbarea, în ziua de 15 august, cu o cuvântare încheiată cu aceste cuvinte: „Am fost și suntem!… Românul nu piere! Vă salut, dar, fraților! Vă salut, surorilor! Vă salut, românilor, din câte-și patru unghiurile. Vă salut, la mormântul lui Ștefan cel Mare! Umbra eroului să privegheze peste noi și să ne conducă la adevărul speranțelor noastre!”

El a prezidat masa festivă, a stabilit ordinea discursurilor și a condus discuțiile la Congresul studențesc.