– cu ocazia serbării de la Putna –

Muza mea, ia-ți lira-n mână, să cântăm o zi frumoasă
A Moldovei veche slavă și al țării viitor
Amintirea unui erou din mormântul său e scoasă
Odor scump, nepieritor!

A lui Ștefan, domn cel Mare, veac de aur ne revine
Lumea-i plină de-al lui nume, saltă munți, codri răsun
Brațul său știa să-nfrunte multe sumeții vecine
Baia, Racova ne spun.

De la plaiuri pân-la mare se-ntindea a lui domnie
A lui spadă în războaie patruzeci au învârtit
Și românul cu mii barbari au știut pieptul să ție
Neînvins, neîngrozitor.

Dacă astăzi Europa a ajuns la înflorire
Prin tăria de lumină și prin simțul de creștin
Numai sabia lui Ștefan i-a dat timp de întocmire
În acel moment de chin.

Dar căzu marele erou, ca stejarul de pe munte
Viscoli grele și furtune peste noi mii au trecut
Pe al secolilor luciu, fără barcă, fără punte
Pierduți poate ne-am crezut.

Însă nu…! Iată că Ștefan din cenușa sa re-nvie
Și la vocea lui românul în picioare s-a sculat
S-a sculat și-ntreaga lume, va să simță, va să știe
C-al său drept e nesecat.

Dar așa să știe lumea că va fi o Românie
C-avem țară, c-avem drepturi, că avem mândru trecut
Că suntem un popor vrednic ce-mplinește o solie
Neclintit, neabătut.

Salutare sicriu sfinte unui domn al nostru mare
Ce reverși raze de slavă pe pământul ăst iubit
În ăst timp de grele valuri, de-ndelungă grea cercare
Numai tu ne-ai re-ntrunit!

                                                                    George Radu Melidon
                                                Curierul de Iași, anul IV, nr. 92–93,
                                                                      22 și 25 august 1871