22 ani, Iași
În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?
Consider că generația de azi a studenților ar trebui mai ales să fie ancorată în adevăratele probleme ale comunităților în care trăiesc, fie la oraș, fie la sat, să formeze grupuri de tineri dornici de schimbare, dar o schimbare în bine, spre o evoluție treptată dar sigură către o țară „ca afară”. Practic, studenții de azi pot forma oricând anumite ligi, chiar atestate juridic, prin intermediul cărora să facă ei primii pași spre a uni lumea la un loc, în activități ce duc la ridicarea nivelului de viață al locului în care trăiesc, iar mai apoi aceste activități se pot extinde pe plan mai larg prin intermediul organelor competente. Primul pas ar trebui să vină de la tineri, deoarece ei sunt „fruntea țării”, căci sunt tinerii ei, și aceștia pot fi zvâcnirea de care are nevoie lumea în care trăim noi astăzi!
Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?
Din punctul meu de vedere pașii pentru ca poporul nostru să fie unit ar fi:
1. Dezvoltarea și folosirea zonelor montane, în special de la noi din țară, prin intermediul turismului, pentru a atrage mai multe venituri din afară.
2. Deschiderea anumitor spații de lucru, pentru ca fiecare să poată să aibă un loc de unde să își asigure existența.
3. Deschiderea mai mare spre ceea ce este nou, preluarea de idei bune din alte zone ale lumii, astfel încât fiecare persoană să își dorească să rămână la ea în țară, deoarece ca și în altă parte poate beneficia de aceleași servicii.