În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Consider că în acest moment este primordial ca studenții să se întrunească și să-și întărească relația pentru a pune bazele unor noi proiecte și pentru a consolida ceea ce au început studenții de odinioară. Totodată, chemarea studenților din contemporaneitate este de a-și face strigătul auzit și înțeles, de a trăi în spiritul libertății, al credinței strămoșești și al iubirii de neam, de a face apel la credință căci fără ea totul se află în imposibilitatea de a se realiza. De aceea, trecerea anilor nu schimbă principiile și nici traiectoria pe care trebuie să o urmăm.

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

Consider că primul pas este (re)întoarcerea la Hristos, iar acest punct odată împlinit se vor așeza și ceilalți pași, iar totul va fi cu putință.

Următorul pas, în subsidiar, îl constituie rugăciunea care, dacă e constantă, sigur vor urma schimbări atât în sufletul nostru, cât și în inima poporului.

Și încă un pas relevant ar fi reprezentat de faptul că fiecare dintre noi, românașii, trebuie să ne dorim această unitate și să participăm activ la înfăptuirea acesteia.