În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Consider că generația studenților de azi este chemată, în primul rând, să-și conștientizeze valoarea, respectiv locul în societate; dincolo de grupurile închegate în jurul unui ideal, observ tendința generală de cufundare în inerție pe care eu o înțeleg ca lipsă de reacție la provocările vieții în cetate. Energia și determinarea specifice vârstei sunt puse, de multe ori, în slujba unui fals ideal, dând naștere activismului agresiv. Așadar, sunt mai mult decât necesare cunoașterea și înțelegerea forțelor proprii, ca daruri ale lui Dumnezeu, dar, pe lângă ele, e nevoie și de asumarea unui scop, pentru că, după cum știm deja de la părintele Nicolae Steinhardt, omului de astăzi îi este foame ,,de iubire și de sens”.

Având aceste repere, rămâne să identificăm mijloacele cu care ajungem la destinație; aici joacă un rol important conștiința, glasul lui Dumnezeu în om și sistemul valoric, pe care suntem chemați să îl lucrăm constant. Împreună, acestea constituie un puternic filtru de discernere între bine și rău. Cu alte cuvinte, ele ne ajută să ne selectăm luptele și armele de care uzităm și, totodată, ele ne dau unitate în grupurile sociale din care facem parte. 

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

Cred că este nevoie să investim în următoarele trei direcții: credință, educație, inițiativă și asumare.

1. Credință, mai exact, catehizare. Să cunoaștem, să înțelegem și, mai departe, după putință, să trăim după Cuvântul lui Dumnezeu. Aici joacă un rol important asociațiile creștin-ortodoxe, care organizează activități relevante (conferințe, dezbateri, întâlniri).

2. Educație, pentru că este esențială supraviețuirii în societate. Ne oferă niște repere solide, ce contribuie la creionarea personalității noastre. Un bun exemplu este studiul materiilor umaniste, care ne ajută să înțelegem contextul social în care trăim.

3. Inițiativă și asumare, cele care ne ajută să ieșim din pasivitate. Avem nevoie de o cultură a implicării active, a asumării unor lupte și roluri, din dorință proprie. Să nu mai așteptăm mai-binele, ci să contribuim la definirea lui.