În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Implicarea lui Dumnezeu în tot ceea ce facem și crearea unei „culturi” autentice în eforturile personale și de grup, unde să acționăm după principiile credinței noastre ortodoxe, în mod special atunci când ne aflăm peste hotare.
Consultarea cu duhovnicul și citirea vieților sfinților, pentru a învăța cum să acționăm în împrejurările vieții noastre (pe plan personal, profesional și nu numai) fără a ne pierde sau a ne răci.

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

Împăcarea cu slăbiciunile proprii și revenirea în sine (de la nivel individual pornește totul), acceptarea perspectivei aproapelui și evitarea criticii neconstructive (pentru a putea colabora frumos, așa cum de multe ori vedem că se întâmplă peste hotare), păstrarea conexiunii strânse cu Biserica în ceea ce ne propunem sa facem – precum a cere binecuvântare înainte de începerea unui efort profesional. Suntem un popor ortodox și unde Dumnezeu este primit să intervină și să susțină, se întâmplă schimbări și lucruri binecuvântate.