În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Pentru studenții români care au trăit în acea vreme, unirea cu cei de un neam și o limbă cu ei reprezenta un act important, râvnit de toți românii, cu precădere de cei care se aflau sub stăpânire străină. Aceștia aveau idealuri bine conturate, după care s-au ghidat și pentru care și-au dedicat o bună parte din viață. Dacă generația actuală ar deschide ochii și ar înțelege trecutul și motivele pentru care înaintașii noștri au luptat cu ardoare pentru țara și poporul românesc, cu siguranță că ceața de indiferență, care ne fură dragostea de aproapele, s-ar risipi.

Mai întâi de toate, cred că generația de astăzi este chemată să conștientizeze situația critică în care se află țara și locuitorii acesteia, iar apoi, fiecare în parte, să acționeze chiar și prin cele mai mici fapte. Tot acest flux de idei venit din exterior a făcut să ne uităm trecutul, să nu conștientizăm prezentul și să ignorăm viitorul. De aceea cred că generația de astăzi trebuie să readucă la viață aceste valori de mult uitate: tradiția, cultura, dragostea pentru țară și înaintași. Să-i facă pe tineri, și nu numai, să conștientizeze cu ce preț s-au plătit libertatea și unitatea de care beneficiem noi astăzi. Că mii, zeci și sute de mii de români au murit pentru ca noi, generația de acum, să putem spune asemenea lui Eminescu: „am avut un trecut și voim a avea un viitor”.

Așadar, cred că noi, generația de astăzi, avem datoria ca la rândul nostru să păzim demnitatea, identitatea și integritatea neamului românesc pentru ca generațiile viitoare să poată afirma cu mândrie: „suntem români!”

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

În opinia mea, primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască sunt: conștientizarea, informarea și acționarea.

Conștientizarea. Adesea nu acționăm în anumite privințe pentru că nu știm de ele. Cu toții cred că am trăit experiența de a afla ceva destul de târziu și de a rămâne uimiți cum de „abia acum” am descoperit acel lucru. Odată cu aducerea la cunoștință a situației, dacă cel aflat în cauză nu este indiferent, va încerca să înțeleagă mai în profunzime problema, căutând și întrebând pe alții.

Informarea. Pentru a ști ce e bine și ce e rău, ce trebuie să faci și ce nu, cum să acționezi și cum nu, e nevoie de cunoaștere. Cunoașterea atât a prezentului și a trecutului, cât și a potențialului viitor. Documentarea cu privire la situația locală, națională și globală sunt fundamentale în constituirea unei baze necesare viitoarelor fapte. Astfel, cunoscând, oamenii vor ști când, cum și de ce să acționeze.

Acționarea. Dincolo de cunoașterea cauzei, sau chiar a unui sentiment de compătimire și dorință de schimbare, stau faptele. Prin acestea arătăm că nu suntem indiferenți și că ne pasă, că ne dorim să fim mai uniți și să trăim mai armonios unii cu alții. Dacă fiecare ar face ceva pentru cei din jur, atât cât îi stă în puteri, sunt convinsă că situația s-ar schimba în bine.

Concluzionând, primii trei pași pe care poporul nostru ar putea să-i facă pentru unitate și armonie se află într-o relație de interdependență. Urmându-i pe aceștia, cred că vom putea să ne (re)construim țara în care orice român ar dori să trăiască.