În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Cred că generația studenților de astăzi este chemată în primul rând să cultive spiritul de comuniune, de comunitate în detrimentul individualismului și dezbinării care cuprind tot mai mult întreaga lume. Dezbinarea exterioară este o consecință a dezbinării noastre lăuntrice, a depărtării de Dumnezeu. Un popor care Îl uită pe Dumnezeu și care luptă împotriva căilor Sale nu va putea ajunge niciodată la unitate. Doar prin credință putem ajunge să fim uniți înlăuntrul nostru, iar aceasta va duce negreșit și la unitatea exterioară.

Generația studenților de astăzi este chemată să depășească atitudinea de indiferență față de imoralitate și să apere cu orice preț valorile care ne-au susținut pe noi ca și neam. Să ținem cu tărie adevărul pentru noi înșine, dar să-l facem cunoscut și altora. Adevărul este singurul care poate rodi binele. Resemnarea și neimplicarea nu sunt niciodată o soluție, ci mai degrabă sunt semne de slăbiciune și dezinteres.

Dacă este să privim în istorie, observăm că neamul nostru a rezistat în fața atâtor momente de cumpănă nu pentru că am avut armate numeroase sau tehnică militară care să ne ajute în lupta cu popoarele invadatoare. Centrul de rezistență al ființei noastre ca neam, în acele vremuri, au fost conducătorii și domnitorii smeriți, cu frică de Dumnezeu, care au pus mai presus de orice relația cu Dumnezeu și binele națiunii lor. Și noi suntem astăzi chemați să fim conștienți de propria identitate, de valorile culturale și spirituale, de faptul că ne vom păstra demnitatea doar rămânând pe verticala legăturii cu Dumnezeu. Dacă Îl excludem pe Dumnezeu din viața noastră totul devine relativ și orice vom încerca să înfăptuim va fi supus eșecului.

Având aceste principii în viața personală, ele se vor transmite în familie, în comunitate, iar mai apoi în neamul nostru. Putem asemăna țara noastră cu o construcție mare, în care fiecare dintre noi reprezintă o cărămidă mică ce alcătuiește construcția. Nicio cărămidă nu este mai neînsemnată ca alta, ci fiecare își are rostul ei în susținerea construcției. Toate lucrurile însemnate se alcătuiesc dintr-o mulțime de fapte mici și cea mai mică faptă a noastră poate avea urmările cele mai mari.

Înmulțind cu râvnă și dragoste talanții pe care fiecare i-am primit de la Dumnezeu și punând împreună toate resorturile intelectuale, fizice și morale ale fiecăruia dintre noi vom (re)construi în mod minunat „țara pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri” (Regele Mihai I).

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

1. Să încurajeze părinții să aducă pe lume copii. Cred că statul ar trebui să creeze proiecte/programe prin care să sprijine concret consolidarea instituției familiei și punerea în valoare a respectului față de aceasta. Ne confruntăm în zilele noastre cu o criză acută a maternității. Mamele nu mai nasc copii, iar aceasta se va răsfrânge în mod negativ asupra dezvoltării noastre ca stat prosper și puternic. Fiecare copil care se naște aduce în familie o bucurie și împlinire de neprețuit, întărind unitatea și integritatea acesteia. Dacă vom avea familii în bună rânduială, cu siguranță că și societatea va progresa, deoarece familia este cea care stă la baza societății. Totodată, cred că este nevoie și de o generație de medici pro-viață, intransigenți, care să respecte caracterul sacru al vieții umane începând cu momentul concepției.

2. Să acorde o importanță mai mare educației copiilor și tinerilor. În special Familia, Biserica și Școala să sădească în sufletele copiilor, de mici, o educație bazată pe principiile creștine. Dacă insuflăm în sufletele lor dragostea de Dumnezeu și de aproapele, dacă le vom oferi o educație edificatoare pentru viață, ei vor crește având caractere morale și puternice. Noi suntem parte a țării; dacă noi vom fi buni, și România va fi bună.

De asemenea, cred că în școală ar trebui să se pună mai mult accentul pe toate valorile care au construit lumea de astăzi, valori definitorii pentru poporul nostru. Toată modernitatea trebuie să fie clădită pe tradiție. Cunoscând aceste aspecte vom ajunge să le iubim, iar atunci când le vom iubi nu ne vom mai dori să plecăm din țară deoarece sângele strămoșilor ne va chema să lucrăm binele în pământul pentru care ei și-au dat viața.

3. Să conștientizeze importanța muncii. Valorile unei țări se apară atât prin efortul intelectual, cât și prin cel fizic. Pentru a clădi România în care să ne fie drag să trăim trebuie să depunem efort, iar atunci când toți vom munci pentru binele comun al poporului, acest lucru va duce și la unitate ca parte intrinsecă a sa.