În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Trecem printr-o criză de lideri, de oameni motivați de cauze nobile, care să ofere calea unui viitor mai bun și care să fie dispuși să înfrunte dificultățile cu curaj, de aceea este necesar ca în fiecare domeniu să existe o mână de tineri care să aducă noi idealuri. Avem nevoie de noi idealuri în educație, în economie, în turism, în politică, în inginerie, în orice domeniu posibil. Este nevoie ca aceste idealuri să se unească sub unul singur, acela de a oferi un trai mai bun țării și românilor de pretutindeni.

Ești chemat la a face ceva pentru existența umană, ești chemat să te mântuiești, să ajuți la mântuirea altor oameni, și de ce nu să ajuți la mântuirea neamului românesc. Ești tânăr și simți nevoia de afirmare, ai nevoie să simți că ești important într-un grup, simți că poate poți aduce o schimbare în lume, prin „prospețimea” , idealurile și inovațiile tale.

Trecem prin diverse nedreptăți în această viață, nedreptăți externe și interne, nu ne luptăm doar cu ce e în jurul nostru, ci mai mult cu sinele nostru. Tânărul are nevoie de modele. Mihai Eminescu, Slavici, Xenopol și ceilalți poate au simțit că vor fi un model. Generația noastră să se gândească că trebuie să fim modele la rândul nostru. Astfel, fiecare generație pune o cărămidă sau ridică un zid, după putință, pentru „casa” neamului său.

De mine, tânăra Florentina depind bunicii mei, părinții mei, copiii satului meu natal, copiii întregii națiuni, adică eu mă fac părtașă la întreaga existență și creație a lui Dumnezeu, eu pot influența traiul și binele generațiilor de vârste diferite – cum spune duhovnicul meu, micile detalii pot salva vieți de oameni. Pentru a face ceva pentru națiune este nevoie să ieșim din comoditate, din a mă rezuma doar la avea un salariu, de a mânca, de a mă odihni, ci ai o datorie pentru patria ta, pentru oamenii care se simt neputincioși. Să nu rămânem și noi în această stare. Așa cum Serbarea de la Putna din 1871 a contat peste ani și ani la închegarea statului român, așa și ce va derula anul acesta poate va fi un pas premergător la ceva mai mare, la ceva ce se poate afirma peste ani, cert este că avem nevoie de comuniune. Pentru a face ceva concret pentru națiune este nevoie de comuniune, curaj și jertfă.

Suntem chemați să credem în Biserică și patria românească, în poporul construit de milioane de suflete căzute pe fronturile de luptă. Generația noastră nu poate lupta cu arme, ci putem lupta cu idealurile, cu „arme” contextualizate. Să luptăm în a pune o cărămidă la o construcție ce se va finaliza în timp, pentru că vor fi momente în care ea se va dărâma și cineva va trebuie s-o reconstruiască.

Ca generație majoritar ortodoxă, trebuie să pornim și de la premisa că nu există neam fără Biserică, ținând cont că serbarea din 1871 s-a conturat în cadrul acesteia. Ne luptăm cu individualismul. Mă lupt pentru mine? Sau mă lupt doar pentru familia mea? Nu e rău, dar unde e conștiința națională și cea bisericească? Biserica ne-a învățat să ne apărăm tradiționalul, să apărăm acest pământ sfânt care astupă mii de eroi. Să ducem credința mai departe!

Generația noastră are dreptul să viseze, să fie fericită, dar are și datoria de a lăsa ceva, să jertfească ceva (timp, idei, lucruri etc.), având siguranța că Dumnezeu oferă o ocazie sau o încercare fiecărei generații. Așa, tu, tinere, ai o șansă de a scrie o pagină, două, trei, câte sunt cu putință, la istoria neamului tău, ai șansa să aduci un pic de rai în lume! Te descurci? Ai nevoie de ajutor? Suntem aici cu tine, trebuie doar să mă vezi, să ne vezi, pentru că într-o comunitate singurătatea nu există. Cred că generația aceasta poate doar să se lanseze în lumea curajului, pentru că de acolo pornim în a face ceva împreună pentru națiune. Suntem chemați să propovăduim binele, iubirea și bucuria trăirii întru Hristos într-o lume tristă și deznădăjduită, din cauza lipsurilor materiale, spirituale și emoționale. Fiecare tânăr să sădească aceste semințe prin orice loc al țării prin care va trece și astfel vor prinde rădăcini și va rodi iubirea dintre români. Suntem născuți să devenim nemuritori!

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

1. Întărirea curajului;
2. Comuniune și trezirea conștiinței naționale;
3. Plan structurat per domeniu.