În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Să își împlinească cât mai bine (conștiincios, serios și stăruitor) lucrarea de student: aceea de a învăța, de a aprofunda domeniul de studii pe care și l-a ales. Pe lângă asta, să lucreze și alte daruri primite. Nu în ultimul rând, să adâncească viața în Hristos: să se preocupe de relația lui personală cu Dumnezeu și cu omul de aproape.

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

Unitatea și întărirea unui neam nu se poate face atât timp cât membrii lui sunt neașezați înăuntrul lor, cât ei nu se găsesc într-o lucrare a relației lor cu Dumnezeu. Primul pas, deci, este schimbarea personală prin lucrarea la relația cu Dumnezeu. Al doilea: aprofundarea vieții comunitare a Bisericii: relația cu oamenii. Apoi abia grija și atenția la respectarea principiilor și regulilor vieții civile.