În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Generația de astăzi a studenților, și mă refer aici cu precădere la cei ortodocși, păstrători ai datinilor strămoșești, este chemată să apere valorile morale ale neamului românesc, să înțeleagă și să predea mai departe ideea că suntem, așa cum afirma Radu Vulpe: „Români pentru că suntem creștini, și creștini pentru că suntem români”. Ce presupune acest lucru? Conștientizarea valorilor morale pe care și noi le-am primit. Familia – instituție laică și bisericească totodată – nu a suferit o lovitură mai grea până acum. Să menținem spiritul românesc și să conștientizăm rolul nostru în dăinuirea credinței, în apărarea ortodoxiei și crearea unui trai mai bun.

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

„Iar acum rămân acestea trei, credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare decât acestea este dragostea”. Aceste cuvinte le trimitea oarecând Sfântul Apostol Pavel Corintienilor, ce ne trebuie mai mult?

Am uitat că totul în jurul nostru ar trebui să fie dragoste, am înlocuit dragostea cu puterea egoului personal, nu știm să ne mai bucurăm, ne frământăm cu toate ale lumii, uităm, de fapt că suntem ființe ce avem sentimente. Care sentimente?

Iubirea este cel mai semnificativ. Noi, ca români, am putut face cu ajutor de Sus ceea ce imperiile mari nu au putut face.

De ce? Am fost uniți, am iubit țara, nu am denigrat-o, am iubit biserica și oamenii, am fost uniți, iar ceea ce ne-a unit a fost dragostea.

Am avut nădejde în Dumnezeu, am acționat, nu am lăsat pe alții să vină să ne spună ce și cum, am strigat că vom muri și vom fi liberi, iar nădejdea l-a înduplecat pe dătătorul binelui să se milostivească asupra noastră.