În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Sunt vremuri grele, lumea este speriată și are tendința să intre în panică foarte ușor și să creadă orice. Cred că datoria noastră, a studenților, este să rămânem puternici, cu capul pe umeri, să nu cădem și noi în deznădejde pentru a-i putea ajuta și sprijini și pe cei apropiați nouă. De asemenea, avem datoria de a-i duce pe calea cea bună pe cei care cad și se pierd.

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

Primul pas ar fi să renunțăm la dușmănie și la ipocrizie. Să nu mai fim atât de geloși pe cineva care are mai mult decât noi, ci să fim fericiți pentru ei, pentru că fiecare primește după rânduială.

Al doilea pas ar fi să învățăm să respectăm regulile, pentru că ele sunt puse acolo cu un scop, nu pentru a fi încălcate. Și aici vorbesc de toată lumea, nu doar de clasa de jos. Sunt atât de mulți români care cred că sunt mai presus de orice lege morală sau fizică și aceasta aduce doar dezbinare, ură și neînțelegere între oameni.

Acesta ar trebui sa fie pasul trei, dar cred că trebuia să-l pun primul: educația. Dacă am fi educați încă de mici cum să ne comportăm în societate, că ura nu e bună, că regulile trebuie respectate, cred că România ar fi o țară mult mai bună.