În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?
De a păstra vie amintirea celor care și-au vărsat sângele pentru ca noi să fim un singur neam, chiar dacă în contextul actual frații noștri din Basarabia, Bucovina, Cadrilater etc. sunt înstrăinați de Patria-mamă. Totodată, cred că ar trebui să fim mai uniți și să luptăm mai mult pentru această țară. Poate într-o zi ne vom putea mândri din nou cu numele România și să simțim aceleași emoții pe care le-au avut românii de pretutindeni la unirea într-un singur neam. Cel mai important este, totodată, să comemorăm eroi căzuți pe câmpul de luptă și personalitățile marcante care au luptat pentru România Mare.
Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?
Prima și cea mai importantă este credința în Dumnezeu, cea pe care au avut-o înaintașii noștri. Avem în continuare nevoie de dragoste frățească și unitate. Fără acestea trei nu cred că vom reuși să facem prea multe.