În 1871, studenții de atunci au simțit că este și de datoria lor să organizeze Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut un rol important în drumul spre unirea românilor. Ce consideri că este chemată să facă generația studenților de azi?

Ca studenți, suntem în acea perioadă de maximă energie, dăruire și nevoie de ideal. Atât pe plan emoțional, un plan foarte important din punctul meu de vedere, care se cere a fi unul sănătos, dar și pe plan intelectual. În România, mă minunez uneori ajungând să cunosc real sau din diverse surse tineri cu o capacitate extraordinară, cu o ambiție si o putere de muncă fantastice, cu spirit de observație, simț critic, sensibilitate, creativitate, dor de Frumosul lui Dumnezeu, însă mulți nu știu ce poartă cu ei. Sau poate toți acești talanți nu sunt investiți în marea și absoluta investiție, mântuirea. Mântuirea nu este deci o idee, un concept pe marginea căruia să filozofăm și să dezbatem. Este ogor. Poate unul raportat la secolul în care trăim, dar cere fapte.

Generația studenților de astăzi este chemată Acasă, în marele sine românesc, nu departe, deși e absolut tentant și bine, aparent. Este chemată unde sufletul se odihnește, chiar dacă trupul muncește. Așa cum Vasile Voiculescu era încredințat că și în Împărăția lui Dumnezeu va lucra mai departe ceea ce i s-a dat de împlinit, mereu în lucrare. Cred că ei ar trebui să facă totul cât pot de bine, fie că e lucru mic sau mare, important sau nu. Să își facă fiecare treaba cu entuziasm, nu ca pentru oameni, ci ca pentru Dumnezeu, să iubească, să facă, și să facă cu iubire. 

Care crezi că sunt primii trei pași pe care poporul nostru ar trebui să-i facă pentru a fi mai unit și pentru a-și (re)construi țara în care orice român și-ar dori să trăiască?

1. Consider că primul și cel de căpătâi pas ar fi acela de a ne da silința să cunoaștem și să înțelegem trecutul nostru de români autentici, toate chipurile și caracterele puternice, dar în același timp profunde, toate „sufletele tari” ale neamului nostru. Să citim. Să căutăm la bunici, dacă încă îi mai avem, căci în ei zace o amintire de neprețuit al unei alte generații de oameni muncitori și cu frică de Dumnezeu. Să ne reamintim de datinile ce ar fi trebuit transmise precum o moștenire spirituală, căci fără ele ne estompăm.

2. Catehizarea creștinilor, reîntoarcerea la împlinirea datoriilor de creștini așa cum se cuvine, să înțelegem de ce mergem la biserică, ce ne este și ne-a fost Biserica, căci încă trebuie sa ne fie!

3. Unitate pentru o mai bună și mai atentă educație a copiilor noștri. Observ cu părere de rău cum în primul rând părinții nu oferă grija necesară copiilor încă de mici, sunt superficiali în ceea ce privește educația fetițelor și a băiețeilor, care presupune fiecare în parte o abordare diferită și foarte bine rânduită.

Copiii deja au început să își irosească anii copilăriei pe internet, dar nu știu să comunice, nu îi atrag cititul și mișcarea, poate nu știu să interacționeze etc.