Darurile Serbării

Urna a fost primul dar menit de studenți să împodobească mormântul Sfântului Erou al credinței și al națiunii, Ștefan cel Mare. Urnei i s-au adăugat apoi steaguri, pe care au fost înscrise texte despre unitatea culturală și idealul unității românilor. Toate acestea au fost aduse la mănăstirea unde se aflau darurile pe care Sfântul Ștefan cel Mare însuși le închinase cu câteva secole în urmă (...). Ca formă, cele două rânduri de daruri sunt diferite, cele din secolul al XV-lea fiind exemplare pentru tradiția ortodoxă și stilul ștefanian, cele din 1871 fiind perfect înscrise în scenografia comemorărilor și idealurilor epocii deșteptării națiunilor. Textele programatice ale Serbării, în special cele scrise de Eminescu în corespondența cu Dimitrie Brătianu, arată clar și ferm că demersul studenților, în forme instituționale și artistice moderne, este într-o deplină continuitate cu cele ale înaintașilor, de fiecare dată fiind vorba de reprezentanți care exprimă sufletul poporului și fac un pas înainte spre unitatea și binele lui.