Serbarea de la Putna, 1871

Serbarea de la Putna, 1871. Publicistică, documente, amintiri

Volumul de față cuprinde, în partea sa principală, articole și materiale legate de Serbarea de la Putna desfășurată în anul 1871, publicate în ziarele vremii: „Curierul de Iași”, „Românul”, „Telegraful”, „Trompeta Carpaților”, „Traian”, „Federațiunea”, „Albina”, „Familia”, „Semănătorul”, dar și în revista „Convorbiri literare”. Majoritatea textelor au fost transcrise după ziarele originale sau după cópii păstrate la Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară – Iași și Biblioteca Centrală Universitară – Cluj. Volumul cuprinde și câteva documente din Arhiva Mănăstirii Putna, reeditate, apoi Cuvântul de îngropare al vechiului Ștefan voievod, domnul Moldovei, cel ce s-au numit „Mare”, atribuit ierodiaconului Gherasim Putneanul, și trei texte memorialistice semnate de Samson Bodnărescu, Theodor V. Stefanelli și Ioan Slavici.

Volumul a apărut la Editura Mitropolit Iacov Putneanul a Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna.

Cuvântare în ziua Serbării

Rădicați prin ideile mari ale lumii de azi, trecutul ni se pare ca un vis plin de năluci grozave. Numai o rază lungă vedem, care, începând de la acest templu, se trage neîntrerupt până în zilele de azi: conștiința despre puterea noastră de existență. Iată: aceasta e comun în timpul nostru și al lui Ștefan cel Mare. Zăcem sub influența unui timp mare. Sunt aceste(a) razele de zori ale unei epoci noi? Ori sunt suvenirile mitice ale unui vis deșert? Sufletele noastre să ne deie răspuns la aceasta! Noi simțim în noi putere! Noi sperăm, voim a fi, voim a ne împlini chemarea ce avem ca popor latin, ca națiune jună în Orientul Europei! (Ioan Slavici)

Apel către junele române

Surorilor! A venit momentul ca junimea română să manifeste conștiința unității sale naționale. A venit momentul ca junimea română să o zică în fața lumii că e îndestul de matură spre a-și cunoaște chemarea socială în Orientul Europei! A trecut timpurile fierului! A trecut era puterii brute! Pe stindardul junimii române este numai un cuvânt: cultura. Cu ocazia serbării întru memoria lui Ștefan cel Mare, junimea română academică și întreaga junime română voiește a da o expresie unitară rezoluțiunii sale de a se cultiva. De a se cultiva omogen. Azi e momentul ca să arătăm cum că suntem ce suntem. Și voi, fiți cu noi! Cornelia a crescut pe Grachi; Ioana a eliberat Franța; Medicele a fost mumele artei; Charlota a murit pentru binele comun. Voi fiți azi surorile nostre! Vă rugăm, în special ca să binevoiți a face pentru fiecare țară română (Muntenia, Moldova, Bucovina, Transilvania, Crișana, Timișiana, Maramureșul și Basarabia) câte o flamură cu inscripția: Cultura e puterea popoarelor! Junele române din (țara …).

Darurile Junimii române

După intrarea în biserică, urna fu depusă pe un piedestal negru, în fața mormântului; epitafele așternute pe suprafața superioară a pietrei tumulare; stindardele, legate de coloanele pe care se sprijină bolta de marmoră de deasupra mormântului. Patruzeci de salve, ca reamintire de monastirile zidite de măritul erou, și sunetul Bugii, anunțară depunerea din partea junimii academice a prețioaselor odoare pe prețiosul mormânt.

Apel către junele române

Meritul unei generații

Dacă o generațiune poate avea un merit, e acela de a fi un credincios aginte al istoriei, de a purta sarcinile impuse cu necesitate de locul pe care îl ocupă în lănțuirea timpilor. Și istoria lumii cugetă, deși încet, însă sigur și just: istoria omenirii e desfășurarea cugetării lui Dumnezeu. Numai expresiunea exterioară, numai formularea cugetării și a faptei constituiesc meritul individului ori al generațiunii. Ideea internă a amândurora e latentă în timp, e rezultatul unui lanț întreg de cauze, rezultatul ce atârnă mult mai puțin de voința celor prezenți decât de a celor trecuți. (Mihai Eminescu, Pamfil Dan)

Apel

Ștefan cel Mare este primul erou național. Epoca lui formează pagina cea mai strălucită din istoria română. Prin faptele sale a devenit gloria și fala națiunii încât cercetarea mormântului lui ar trebui să fie Mecca fiecărui român. Cu toate astea, încă nu i-a ridicat națiunea un monument, încă nu se serbează nicăierea amintirea lui. O serbare națională, deci, la mormântul lui Ștefan, ar face chiar epocă în viața română și ar da impulsul pentru ridicarea grabnică a unui monument demn de acest erou. (Viena, în ziua Nașterii Mântuitorului)