Serbările de la Putna

Serbările de la Putna. Continuitatea unui ideal

Această lucrare a apărut la 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români din 15–16 august 1871, spre folosul tinerei generații, chemată să cunoască aspirațiile, dificultățile, neîmplinirile și izbânzile înaintașilor și să contribuie la binele material și spiritual al familiei naționale în care au fost sădiți de Dumnezeu – poporul român.

Revista prezintă serbările naționale care au avut loc la Mănăstirea Putna în: 1871, 1904, 1926, 1957, 1966, 2004, dar și alte serbări mai mici, cum ar fi cele din 1996, 2007 și 2011.

Volumul a apărut la Editura Mitropolit Iacov Putneanul a Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna.

Pelerinajul de la „Ștefan 500”

Marea Sărbătoare a fost marcată de pelerinajul unui grup de circa 600 de studenți, realizat de Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români și de Liga Tinerilor Creștini Ortodocși Români. Pelerinajul a început pe 29 iunie, cu Sfânta Liturghie de sărbătoarea Sfinților Apostoli, la Cetatea de Scaun a Sucevei. Studenții au plecat pe jos, purtând icoana Adormirii Sfântului Ștefan, spre Putna. În zorii zilei de 2 iulie 2004, în straie de sărbătoare, studenții și ceilalți pelerini care li s-au alăturat, împreună cu Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților, au străbătut ultima parte a pelerinajului, din Vicovu de Sus – Bivolărie la mănăstire.

Serbarea din 1904

În 3 iulie 1904, la Putna erau prezenți 20.000 de români. Între ei se numărau delegații asociațiilor studențești din București, Iași, Paris, Viena, München, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române, ai Academiei Române, ai Universităților din București și Iași. (…) Un participant a consemnat cum se înfățișa zona mănăstirii: „Nu mai era mulțime. E o mare imensă de lume, nu în toată întinderea ogrăzii bisericești, dar pe toată valea Putnei. S-ar părea că nu toată Bucovina e în picioare, dar că tot ce e român în Bucovina e aici”.

Semnificațiile Serbării din 1871

Teodor Ștefanelli este cel care a redat în scris opinia lui Eminescu după încheierea Serbării: „Cel mai important lucru pentru Eminescu era însă rezultatul moral al serbării. Se va ridica – așa argumenta el – se va ridica simțul național, aproape adormit până acum, și va lua alt avânt, iar studenții ce au sosit din toate părțile și au făcut cunoștință și legături de prietenie între dânșii vor lua cu sine impresii neșterse și vor fi pe vremuri propagatorii cei mai zeloși ai ideii că, lucrând uniți și conduși de același ideal, vor contribui la deșteptarea și mărirea neamului lor în provinciile de unde se trag.